Expoziția „Nulla dies sine linea”, cu opere inedite
Laureat al Premiului Marcel Duchamp, artistul Mircea Cantor inaugurează, după doi ani de pauză şi pentru prima dată după Sezonul România-Franţa, o expoziţie panoramică, un ansamblu de peste 70 desene realizate în perioada 1993 – 2021. Derulată din 18 martie până la 17 mai, la Galeria Dilecta – 49 rue Notre Dame de Nazareth 75003 Paris, expoziția « Nulla dies sine linea »(Aucun jour sans une ligne) cuprinde multe opere inedite: caietele desenate de Mircea Cantor pentru Opera din Paris, timbrele executate de artist pentru Poşta franceză, desenele originale pentru caietul program al spectacolului INDA de la Siracuza. Expoziţia este însoţită de un catalog ce va apărea pe parcursul duratei expoziţiei. Artistul va fi prezent la galerie pentru mai multe prelegeri la 18, 19 martie, dar şi la 4 mai.
Expresia “Nulla dies sine linea” s-a păstrat în conştiinţa colectivă graţie faptului că Plinius cel Bătrân, erudit roman din secolul I d.Hr., o consemnează în celebra sa lucrare “Istoria naturală”, cu referire la pictorul grec Apelles. Expresia latină „nulla dies sine linea” semnifică “Nicio zi fără linie” (fără să tragi linie), altfel spus, într-un sens larg, “Nicio zi pierdută”, “Nicio zi fără eforturi susţinute”. Artistul a ales acest titlu pentru a pune în evidenţă practica desenului în parcursul său artistic, panorama acestei practici susţinute cu perseverenţă de artist de la vârsta de 16 ani până azi.
ICR Paris este partener al acestei inedite expoziţii, gândite asemeni unui cabinet de curiozităţi.
Mircea Cantor s-a născut în România în 1977. Trăieşte şi lucrează „pe pământ”. În anul 2011 i-a fost decernat premiul Marcel Duchamp, Paris şi în 2004 premiul Fondation d’entreprise Ricard, Paris. Printre expozițiile sale personale importante se numără: Centre Pompidou (2012); Sic Transit Gloria Mundi, MACRO Museo di Arte Contemporanea, Roma, (2012); More Cheeks Than Slaps, Le Crédac, Franţa, (2011); Wise as a Serpent and Innocent as a Dove, Städtisches Museum Abteiberg, Monchengladbach, Germania, (2010); Mircea Cantor solo, Kunsthaus Zürich (2009); The Need for Uncertainty, Modern Art Oxford şi Arnolfini, Bristol and Camden Arts Centre, Londra (2008-2009); Ciel Variable, Fonds Régional d´Art Contemporain Champagne Ardennes – FRAC, Franţa (2007); The Title Is the Last Thing, Philadelphia Museum of Art, USA (2006).
Punctul de plecare al operelor sale îl reprezintă copilăria sa, petrecută într-o țară condusă de un regim comunist, dar și amintirile sale personale. Prin creațiile sale se străduiește să evidențieze diferențele sociale și frontierele care încă există între țări. Înregistrările video și instalațiile sale combină căutarea formală și estetică cu un angajament poetic, dând naștere astfel unor gesturi simple, dar care au o valoare universală. Mircea Cantor utilizează în lucrările sale pensula şi cerneala de China, uneori cărbunele, fumul de lumânare sau chiar vinul. Desenează dintr-o singură trăsătură pe suporturi variate (hârtie kraft, hârtie Canson), amintind gesturile caligrafiei japoneze sau chineze, intim legate de respiraţia şi starea spirituală a creatorului. Rezultatul este o operă eterică, radicală, uneori orientalizantă.
[dt_gap height=”10″ /]
